Am fost duminica trecută în Piaţa Universităţii. Ratasem mitingul din urmă cu o săptămînă, dar fusesem împresionant de numărul mare de protestatari, neobişnuit pentru letargia în care credeam că se complace societatea romanească.
Am venit la miting pentru a constata cu ochii mei cît de autentice sunt protestele. Mă obişnuisem ca în Romania să se protesteze contra- cost. Aşa cum se dă şpagă în Sănătate, în Administraţie, sau în Educaţie. Ştiam că există şi şpaga în domeniul Civismului.
Am constatat cu satisfacţie că oamenii au ieşit în stradă din convingere. Pro bono. Au făcut-o pentru că s-au săturat nu de politicieni, ci de metehnele lor bizantine, care frînează dezvoltarea societăţii în ansamblu. Am fost mulţumit să constat că tinerii hipsteri teribilişti şi snobi, dacii liberi, legionarii, sau marxiştii care visează la revoluţii permanente şi promiscuitate sexuală ("perversitate polimorfă") nu au reuşit să confişte Piaţa.
De acest lucru mi-era cel mai teamă. De aceea, în primele mele articole referitoare la proteste, am scris despre pericolul naşterii unui curent anti-capitalist în Romania sau al radicalizării opiniei publice, atît de mult încît doleanţele Pieţei să devină iraţionale. Aveam să constat că temerile mele erau nejustificate. Deşi cred în continuare că prăbuşirea statului de drept, cu care se confruntă astăzi Romania, este un mediu favorizant pentru apariţia unor curente extremiste. Să sperăm că nu va fi cazul...
Reconosc că m-am dus în Piaţă cu o strîngere de inimă. Mi-era teamă că voi fi apostrofat, dacă voi fi recunoscut de vreun protestatar. Am scăpat cu cîteva priviri dispreţuitoare. Anterior, fusesem băgat de-a valma în tagma jurnaliştilor-mercenari, vînduţi RMGC. Doar pentru că ziarul meu, "Evenimentul zilei" a avut de-a lungul timpului contracte de publicitate cu această companie. La fel ca majorit
