Academicianul Augustin Buzura a vorbit, într-un interviu TV, despre momentul în care a fost anunţat de către preşedintele Traian Băsescu că trebuie să părăsească scaunul Institutului Cultural Român (ICR), fără să ia în calcul starea sa de sănătate.
„A fost un moment trist. Am mai avut probleme de sănătate. Eram la Viena. În 17 ianuarie, am citit în Cotidianul că am fost schimbat. La ora 16.00, am fost chemat la Cotroceni. I-am cerut voie preşedintelui Băsescu, i-am spus că pe 19 sunt programat la Viena pentru operaţie. I-am spus că plec în două săptămâni, dar i-am spus că vreau să predau eu instituţia după ce mă întorc. Institutul abia fusese numit. A spus că nu se aprobă. Mi-a întins mâna şi am plecat. Era legal să-mi dea“, a rememora academicianul, într-un interviu la Realitatea.
Augustin Buzura a povestit despre perioada în care a condus fundaţia care ulterior s-a transformat în Institul Cultural Român. „În vremea lui Ceauşescu, dacă scria Eugen Ionescu un articol, toată lumea îl prelua, la fel Cioran, diverşi jurnalişti care erau cunoscuţi. Toată problema era de bani. Fundaţia era un subcapitol în bugetul ministerului. Noi nu existam. Am cerut să fac o instituţie serioasă cu buget propriu. În Occident, orice acţiune culturală se făcea cu doi ani înainte. Eu nu aveam buget. Era fundaţia lui Iliescu. Eram mulţumit că era un om care mă ajută într-o perioadă în care haosul tindea spre desăvârşire. Am mers la Institutul suedez. Aveam la ei uşă deschisă. Este ceva înspăimântător, erau nişte cărţi ai unor istorici mai verzişori, şi restul, Transilvania nu exista“, a reiterat Augustin Buzura.
Academicianul a vorbit şi despre clasa politică actuală şi despre lipsa de promovare a României în afara graniţelor. „Este un obicei moştenit de a sta în genunchi şi pentru că nu au ajuns în posturi de decizie oameni care nu cunosc istoria şi cultura.
