Victor Moldovan a fost unul dintre cei mai longevivi deputaţi români din perioada interbelică, fiind primul reprezentant al bistriţenilor după Marea Unire. În memoriile sale, Moldovan vorbeşte despre ipocrizia şi corupţia care controlau clasa politică de la acea vreme, dar şi despre traseismul politic, el însuşi fiind un exemplu în acest sens.

Bistriţeanul Victor Moldovan a fost secretar de stat în Ministerul de Interne, în perioada 1926-1927, secretar general al Frontului Renaşterii Naţionale şi al Partidului Naţiunii, în perioada regimului autoritar instituit, în anul 1938, de către Regele Carol al II-lea. Moldovan a fost, de asemenea, lider al PNR, până în 1925, după care a devenit membru al Partidului Poporului, în 1926, urmând să ajungă în PNŢ, în 1932.

Deşi a trecut pe la mai multe formaţiuni politice, Victor Moldovan a fost cel mai longeviv demnitar din perioada interbelică, fiind, de asemenea, primul reprezentant al bistriţenilor după Marea Unire. A fost şi un partizan al unirii Transilvaniei cu România.

În memoriile sale, Victor Moldovan, care a trecut prin trei partide, vorbeşte şi despre traseismul politic, recunoscând că trecerea de la un partid la altul avea în spate interese de ordin material şi nu numai, dar şi conflicte sau viziuni diferite.

Astfel, pe fondul divulgării unor afaceri necurate şi în contextul unor contradicţii apărute în PNR, Victor Moldovan se alătură grupării formate din Vasile Goldiş, Silviu Dragomir, Ioan Lupaş, Ioan Lepădatu şi formează Partidul Poporului, pe care, mai apoi, îl părăseşte dezamăgit de rezultatele slabe de la alegeri şi îşi încearcă norocul în PNŢ, în 1932, după o absenţă de câţiva ani.

Când vine vorba despre corupţia clasei politice, chiar Victor Moldovan bifează o performanţă prin expunerea afacerii „panamaua cu paşapoarte”, din anii 1924-1925, în car