Nu cred că mai este mare lucru de spus despre valoarea simbolică a decoraţiei Steaua României după ce, în consiliul de onoare al acestui ordin, au fost aleşi Şerban Brădişteanu, Gabriela Vrânceanu Firea şi Mircea Geoană.

Brădişteanu este judecat în vreo două dosare de corupţie, iar ANI se chinuie prin instanţe să-i confişte vreo 3,5 milioane de euro pe care nu-i poate justifica. Nici Mircea Geonă, fostul candidat al mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu la Preşedinţia României, nici Gabriela Vrânceanu Firea, fostă menajeră sau moderatoare, nu mai reţin, la fam. Voiculescu, nu cred că au vreo legătură cu cuvântul „onoare”.

Asta este ceea ce au ales în consiliul de onoare cavalerii celui mai important ordin din sistemul de decoraţii al României. Nu s-au găsit, în cele câteva mii de persoane care au primit acest titlu, nişte cetăţeni onorabili, fără dosare, fără tinichele şi fără carnet de membru PSD? Se pare că nu, iar responsabilitatea trebuie să şi-o asume toţi cei care au primit Steaua României. Măcar unul să fi protestat, public, faţă de această ruşine.

Este clar ce s-a petrecut: PSD şi-a mobilizat clientela şi a pus pe cine a vrut în consiliul de onoare, astfel încât să fie sigur că se va vota pentru retragerea decoraţiei lui Tokes. Şah la Băsescu, obligat de propria declaraţie, să semneze decretul de retragere. În balta noastră internă, pare că PSD a jucat bine. Efectul în presa externă, care va scrie că un ins trimis în judecată pentru corupţie, plus doi politruci mediocrii – eufemistic vorbind – i-au luat decoraţia personajului care a declanşat răsturnarea regimului Ceauşescu, va fi jalnic.

Lucrul bun în povestea asta este că vedem cum şi-au bătut joc preşedinţii României de acest simbol, numit Steaua României. A început cu Emil Constantinescu, cel care, prin 2000, a împărţit decoraţia la toate slugile sale credincioase, iar apoi a mai dat