A pornit c-o firmă de închiriat casete video, a fost DJ, a ţinut un bar. Azi e intim cu Perez, Mourinho, Abramovici şi joacă pe degete fotbalul european. Povestea celui mai bun agent din lume: Jorge Mendes

“Şi atunci, Midas, regele din Frigia, mîndru nevoie mare că găsise metoda de a transforma tot ce atinge în aur, puse mîna pe bucate şi pe cana cu apă. Pricepu însă, pe loc, că darul fusese un blestem!”.

Sorbea cuvintele Amalhiei, bunica maternă. Să fi avut vreo cinci, hai, şase anişori, cînd adormea numai cu “Legendele Olimpului”. Iubea începutul, nu şi sfîrşitul. “Nu poţi fi atît de lacom. Cînd voi fi mare, o să fac bani, dar voi şti unde să mă opresc”.

Asta se petrecea pin 1970. Jorge, Jorge Mendes, crescu. Pe la 15 ani, bătea la poarta echipelor cu trupe de tineret. Cluburi modeste, mureai de foame. La două decenii şi jumătate de viaţă a simţit că nu scoate bănuţi pe iarbă. A trecut dincolo de linia de aut şi a început să pună publicitate statică pe margine. Mirosea negoţul, afacerea, din orice poziţie. Într-un bar l-a cunoscut pe Nuno, portar la Vitoria Guimaraes. I-a zis aşa, după a doua bere: “Inimosule, cît dai dacă te duc peste graniţă, la Deportivo La Coruña?”. Primul lui contract de impresar. Goalkeeperul a ciripit în fotbalul lusitan. “E un băiat de ispravă, care caută pentru tine, pune suflet. E bucuros dacă-i rămîne şi lui de-o ciorbică”. Hugo Viana l-a întrebat de sănătate. Pac!, de la Sporting la Newcastle, 12.000.000 dolari în 2002.

Istorioară cu un tip gelat, plin de coşuri

Într-o seară, Loţi-baci, antrenorul “leilor”, l-a sunat pe Ioan Becali. Povestea e ştiută! “Am un fotbalist bun! Hai să-l vezi!”. “A apărut unu’ gelat tot, cu ten acneic, cu ochii priponiţi pe fundul unei ospătăriţe, care mi-a cerut o maşină de lux. I-am zis pas!”, povesteşte impresarul. A doua zi, în faţa hotelului unde stătea bubosul, a înflori