Este toamnă, vremea în care se adună recoltele. Înţelepciunea populară spune atât de frumos: toamna se numără boboci.
Este toamnă, vremea în care se adună recoltele. Înţelepciunea populară spune atât de frumos: toamna se numără boboci. Tradiţional, se organizează mai prin toate marile localităţI, ziua recoltei. Este un bun prilej pentru cei care s-au străduit cu hărnicie şi pricepere să se bucure de rodul muncii lor. Tot omul trecând prin pieţe se bucură văzând frumuseţea roadelor pământului. Gospodinele pregătesc cămările cu tot felul de bucate, bine pregătite, pentru ca să treacă mai uşor peste perioada iernii. Anul acesta pare să fi fost mai rodnic decât cel trecut. A binecuvântat Dumnezeu munca oamenilor cu ploaie îmbelşugată după cum şi soarele a strălucit pe pământ spre înmulţirea şi adunarea roadelor acestuia. Tot gospodarul se bucură la astfel de momente şi când vezi că rodul este bogat emoţia te copleşete chiar şi până la lacrimi, uneori. Te cuprinde un sentiment deosebit care te face să simţi că nu eşti vrednic de atâtea daruri. Parcă îţi vine să spui, puţin speriat de măreţia dragostei divine, ca Petru: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.” (Luca 5, 8). Suntem prea copleşiţi, noi cei atât de mici, de darurile măreţe ale divinităţii. Cine poate crede că este vrednic să fie iubit de Dumnezeu. El nu poate fi încăput nu de tot pământul, nici măcar sistemul nostru solar, căci întreg universul este prea strâmt pentru Cel fără de margini.
Pedagogul desăvârşit al iubirii
Totuşi mă iubeşte pe mine şi pe tine cititorule!
Aşa după cum şi un mare patron în faţa căruia mulţi angajaţi tremură, dar care în faţa copilului său se pune în genunchi şi îl duce în spate copilărindu-se. Dumnezeu cel ce a creat cerul şi pământul este gata să se aplece la nevoile mele mărunte şi să le rezolve. Face toate acestea pentru că a dorit, doreşte
