Decizia de a ne naşte nu ne-a aparţinut, nu noi am ales să ne naştem, deci ideea că suntem responsabili de propria noastră supravieţuire e moralmente discutabilă. În virtutea a ce putem fi ţinuţi responsabili pentru ceva ce nu noi am ales?
Să presupunem că fiecărui locuitor al României (fiecărei persoane care locuieşte legal pe teritoriul României) statul îi garantează un venit lunar nemonetar echivalent cu 2.500 de lei - fie sub formă de tichete (după modelul tichetelor de masă), fie sub formă de puncte virtuale puse lunar pe card (să le numim "lei marfă").
La urma urmei, decizia de a ne naşte nu ne-a aparţinut, nu noi am ales să ne naştem, deci ideea că suntem responsabili de propria noastră supravieţuire e moralmente discutabilă. În virtutea a ce putem fi ţinuţi responsabili pentru ceva ce nu noi am ales?
Iarăşi, demnitatea fiinţei umane, care în tratate internaţionale privind drepturile omului e considerată inalienabilă şi sursă a tuturor celorlalte drepturi, nu are cum să nu includă dreptul la autonomie individuală şi la un nivel decent de subzistenţă.
Pe de altă parte, la fel cum moneda fiat este una care nu e legată de aur sau de vreo altă substanţă fizică, venitul nemonetar nu e obligatoriu să fie unul fizic (găini, porci, recolte şamd). Ideea că venitul nemonetar trebuie să fie neapărat de natură fizică e una premodernă, similară cu ideea că moneda trebuie să fie neapărat legată de o marfă sau alta. La fel ca moneda, şi venitul nemonetar poate fi unul fiat.
Ei bine, ce s-ar întâmpla atunci?
1. Este evident că un venit lunar nemonetar echivalent cu 2.500 de lei, pe care fiecare persoană îl primeşte din momentul naşterii sale şi până în momentul morţii, asigură fiecăruia un nivel de subzistenţă care face ca munca salariată să nu mai fie obligatorie pentru a putea supravieţui.
O primă consecinţă ar fi deci că stimulentele