Unii copii au spaţiu între dinţii din faţă încă de la dantura de lapte, în alte cazuri, însă, strungăreaţa apare în timp, odată cu înaintarea în vârstă.

Medical, strungăreaţa se numeşte diastemă. Ea este, adesea, rezultatul discrepanţei dintre dimensiunea dinţilor şi cea a arcadei în formă de potcoavă. „Uneori, strungăreaţa apare ca o consecinţă a moştenirii arcadelor dentare ale tatălui şi dinţii mamei, care pot fi prea mici pentru arcadele respective“, explică medicul Paul Chalifoux, dentist din Wellesley, Massachusetts, citat de „The New York Times“.

În alte cazuri, ţesutul care face legătura între buza de sus şi gingie (fren labial) poate fi de vină. Fie este prea lat, fie este conectat de gingie prea aproape de rădăcina dinţilor frontali, în timp, rezultatul poate fi acelaşi: strungăreaţa. Potrivit specialistului american, problema poate fi reparată uşor în acest, caz, printr-o intervenţie chirurgicală minimă.

Şi tendinţa de a împinge limba în exterior atunci când înghiţim poate explica apariţia spaţiului dintre dinţii mari de sus. Acest obicei poate pune o presiune suficient de mare pe dinţi astfel încât să-i depărteze. Şi gingivita poate fi un motiv. „Pierderea de masă osoasă care poate să apară în cazul afecţiunilor dentare, dinţii se pot mişca“, explică stomatologul.

Tratamentele includ purtarea unui aparat dentar, faţetarea (crearea unor noi suprafeţe frontale petnru dinţi prin aplicarea faţetelor, piese subţiri de porţelan) sau unirea dinţilor frontali cu ajutorul unei plombe. Dar repararea strungăreţei nu este necesară din punct de vedere medical, în cele mai multe cazuri. „Principalul motiv pentru care lumea solicită tratamentele de îndepărtare a strungăreţei este cel estetic“, spune medicul Anabella C Oquendo, de la Colegiul de Stomatologie din New York, citată de „The New York Times“.

Citeşte şi:

Cum să-