Participarea României la prima ediţie a Cupei Mondiale la Rubgy, în ’87, s-a făcut printr-o manevră periculoasă. Ceauşescu a fost “sărit” de la semnarea hârtiilor ce permiteau afilierea echipei româneşti la federaţia internaţională de profil. Viorel Morariu, vicepreşedinte de onoare al forului continental rugbistic, ne-a povestit de ce a apelat la acest şiretlic.
În istoria sa centenară - luna aceasta se sărbătoresc o sută de ani de la primul meci disputat în ţara noastră, Tennis Club Român - Sporting Club Bucureşti 3-3 -, rugby-ul românesc a fost, în câteva rânduri, în pericol de moarte.
În anii ’50, când s-a pus problema interzicerii sale, a fost salvat la intervenţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care lucrase la Atelierele Griviţa, unde exista o valoroasă echipă muncitorească.
Participant la o mare parte a momentelor importante din istoria acestui sport, Viorel Morariu (foto), vicepreşedintele de onoare al Asociaţiei Europene de Rugby (FIRA- AER), acum în vârstă de 81 de ani, şi-a amintit cum s-a făcut afilierea la forul mondial. Dictatorul, «driblat» din criză de timp
“În 1987, echipa naţională a fost invitată, graţie rezultatelor sale deosebite, să participe la prima ediţie a Rugby World Cup. Pentru aceasta, Federaţia Română de Rugby trebuia să se afilieze la forul mondial. A venit la mine Emil Drăgănescu, care fusese preşedintele FRR şi membru al guvernului. Mi-a spus că solicitarea trebuie trimisă în 48 de ore la Londra, unde era sediul IRB. Cum nu mai era timp să cerem aprobarea lui Ceauşescu - ar fi durat câteva zile, n.r. - şi să o trimitem prin curier diplomatic, am decis să o expediem fără aprobare, prin intermediul echipajului cursei TAROM”.
Astfel, FRR a devenit membră a IRB, iar România a putut participa la Cupa Mondială de rugby din Noua Zeelandă şi Australia. De altfel, naţionala noastră face parte dintr-un grup de douăsprezec
