In fapte, procesul penal al crimelor comunismului merge foarte greu, atat de greu incat marii vinovati au scapat aproape toti nepedepsiti, fiind salvati tocmai de moartea pe care le-au pregatit-o ei cu scrupulozitate altora.

Cei ce mai dainuie au varste de peste 80 de ani, iar multi dintre ei s-ar putea sa nu sesizeze ce li se intampla. Si asta fiindca facem treburile cu mare intarziere si doar pe jumatate sau nici atat.

Va mai amintiti tevatura starnita in spatiul public de dosarele informatorilor? Aproape la fel se intampla si azi cu acelea ale tortionarilor. Cine sunt informatorii si tortionarii? Doar niste trepadusi, niste executanti ai ordinelor si ai regulamentelor stabilite de catre mai-marii lor.

Ei bine, aripa ocrotitoare a Justitiei inca ii tine pe mai marii lor la fereala de ochii multimilor.

Mai incet cu tortionarii

Or nu informatorii, nici tortionarii, nu acestia sunt cei ce au trimis in lagarele si puscariile comuniste sute de mii de oameni nevinovati. Nu ei au ordonat starpirea chiaburilor, nu ei au lichidat floarea intelectualitatii romanesti. Ei au fost simple unelte si calai in mana comunistilor.

Este adevarat ca unii dintre ei au fost deosebit de zelosi, avand initiative criminale, iar legiuitorul numai pe acestia ii poate pedepsi. Cei mai multi au acceptat din diverse motive sa indeplineasca misiunile ticaloase. Unii au facut-o din frica foametei din 1947, iar altii din oportunism marsav.

Cum functiona sistemul? Fiind destul de mic, tin bine minte ca periodic venea in comuna ofiterul sovietic de la raion insotit de activisti de partid imbracati cam la fel, cu pistoalele la centura si ii incarcau in camioane si dube Molotov pe chiaburi, morari, fosti primari si fruntasi dinainte de razboi, alaturi de cei ce nu-si puteau da cotele la stat. Multi nu s-au mai intors nic