Celebrul muzician catalan Jordi Savall, în vârstă de 71 de ani, explică, în interviul acordat în exclusivitate pentru suplimentul „Enescu“, de ce epoca noastră are atât de multe asemănări cu epocile mai vechi ale istoriei.
Rar se întâmplă, în cariera unui jurnalist, ca acesta să poată sta faţă în faţă cu unul dintre idolii săi. De fiecare dată, în asemenea momente, te gândeşti că astfel de clipe de graţie fac ca să merite să practici o profesie de multe ori ingrată. Un astfel de moment s-a întâmplat vineri, când l-am întâlnit pe marele muzician de origine catalană Jordi Savall, adus la Bucureşti prin intermediul Festivalului „George Enescu“.
Seara, sub cupola Ateneului, Jordi Savall, alături de două dintre ansamblurile pe care le conduce – Hespèrion XXI şi La Capella Reial de Catalunya –, a încântat numerosul auditoriu reprezentând spectacolul-concept „Dinastia Borgia“, pe care l-a reluat a doua zi şi la Sibiu.
Sunteţi unul dintre cei mai minunaţi muzicieni care activează în muzica veche. Aş dori să ştiu care este opinia dvs. despre locul pe care îl ocupă epoca medievală, precum şi epoca barocă, în istoria civilizaţiei, vorbind în termeni de filozofie ai istoriei? Care este locul acestor două mari epoci istorice în dezvoltarea civilizaţiei europene, occidentale mai exact?
În principiu, este foarte important să ne cunoaştem istoria. Cred că diferitele elemente, contacte din interiorul acestor epoci sunt foarte importante. Timpurile medievale sunt cele ale contactului dintre creştini şi musulmani, acelea când diverse comunităţi sosesc în Europa. Timpurile medievale sunt cele în care se construiesc monumente măreţe, sunt vremurile trubadurilor...
Timpul catedralelor
Nu sunt numai Vremurile Întunecate („Dark Ages“), aşa cum le vede gândirea comună...
Nu, deloc, este epoca în care noi începem să constru
