Izbucnirea megascandalului legat de tortionari pune societatea romaneasca in fata unui exercitiu dificil - de a se impaca intr-un fel cu trecutul propriu. Sau dimpotriva. Nu e deloc obligatoriu sa ne acomodam cu memoria, cu amintirile, nici cu arhivele.
Priveste inapoi cu manie ! e titlul unei celebre piese englezesti, care se potriveste cu acest capitol aparte din istoria razboiului rece petrecut la est de cortina de fier, in Romania.
Pana in 2013 trecutul acela a fost prea apropiat, durea- mai nimeni nu a suportat sa citeasca si sa il descifreze. Demersurile unor fosti detinuti au fost marginalizate, pentru ca acest trecut era de nemarturisit. Insuportabil pentru cei care nu l-au trait. Vocile victimelor represiunii au sunat in desert intr-o societate nepregatita sa asculte asemenea grozavii. Putini si-au facut timp si au avut rabdarea sa asculte cele petrecute in penitenciarele si lagarele de munca guvernate de sute de personaje sinistre ca Visinescu si Ficior. Si ca ei, mii de militieni, gardieni, paznici,etc. Putini au avut timp sa asculte povestile incredibile despre arestari, anchete brutale, delatiuni, tradari, maltratari – in totul despre mizeria umana. Despre beciurile Securitatii, despre Ramnicu Sarat, Periprava, Salcia, Aiud, Sighet. Asta e numai o parte a povestii.
Cealalta se refera la altii. Cine a vrut sa asculte tristele istorii despre procese fabricate, despre judecatori, procurori, avocati - instrumente ale represiunii. Azi sunt incriminati doi sefi de puscarii. Cam putin. Un adevar incomplet, trunchiat este tot o minciuna. E cam putin sa ne uitam numai intr-o directie. Ca sa avem imaginea completa a represiunii si ororilor petrecute atunci trebuie largit compasul pentru a cuprinde si justitia. A fost o masinarie de mare amploare care a servit regimul si a facut posibil fenomenul Gullag si aparitia unei populatii de detinuti
