Germania îşi ţine răsuflarea. Dar şi Europa, ca un întreg continent. Uniunea Europeană, ca suprastat al celor 28 de state membre. Dar nu numai. Cu siguranţă Barack Obama nu va dormi câteva nopţi în timp ce chinezii vor ieşi pe stradă rugându-se să nu vină sfârşitul lumii...

Duminica aceasta, 22 septembrie, în Germania au loc alegerile federale care fascinează de câteva luni întreaga presă mondială ("probabil că niciodată în istoria postbelică un scrutin pentru desemnarea membrilor Bundestagului nu a stârnit atât de multă fascinaţie", anunta Stefan Kornelius, în Süddeutsche Zeitung).

Ele nu reprezintă doar confruntarea dintre un colos - actualul cancelar german, Angela Merkel (Uniunea Creştin-Democrată, CDU) - şi Peer Steinbrück, liderul Partidului Social-Democrat, SPD, ci un antrenament al alegerilor europene din 25 mai 2013, spun gurile rele: "ele sunt cruciale pentru viitorul Europei în timp ce alegerile europene vor avea o importanţă marginală", crede José Ignacio Torreblanca (în El País, preluat de Presseurop). "La nivelul Uniunii Europene, scrutinul german este perceput ca fiind primul act al unei drame care vizează continentul şi al cărei protagonist este democraţia bolnavă a Europei", scrie în La Repubblica jurnalista Barbara Spinelli (tradus de Presseurop). Am citat doar două dintre semnăturile care contează în presa mondială pentru a descrie ceea ce aş putea numi o isterie colectivă. Delir inconştient

Ca într-un delir inconştient, toţi analiştii se încăpăţânează să creadă că Germania este buricul pământului şi că dacă ea se va opri din mers, sau dacă Angela Merkel nu va fi aleasă în această duminică, Europa se va prăbuşi, europenii îşi vor face toţi harakiri, José Manuel Barroso, preşedintele Comisie Europene, ce ştiu eu, îşi va da demisia ş.a.m.d. În timp ce, pe de altă parte, cititorii cotidienelor, ai site-urilor web, sancţionează prompt