El a explicat ca o vanzare strategica reprezinta potentialul pentru o miscare masiva spre eficienta, transparenta si guvernanta corporativa, toate acestea rezultand in crearea de valoare.

Totusi, multe guverne au ratiuni politice pentru care nu vand pachetele majoritare ale companiilor de stat sau ratiuni legate de pret. “Daca un stat nu este multumit de banii obtinuti de pe urma pachetului majoritar, dar are nevoie totusi de fonduri, ar putea alege sa vanda un pachet minoritar acum si sa mai astepte pana va face vanzarea strategica la un pret mai bun”.

Specialistul Citi este de parere ca o abordare individualizata in privatizarea celor mai atractive active, ce pot fi valorificate pe deplin, este mai eficienta decat incercarea de a impinge toate companiile de stat in acelasi timp pentru ca nu exista o strategie care sa acomodeze toate activele.

“Poate ca strategiile de privatizare difera in functie de sector - sectorul gazelor naturale este diferit de telecom sau de sectorul bancar. Diferite companii sunt la diferite puncte ale graficului de privatizare, ceea ce va influenta valoarea de piata obtinuta de Guvern”, a explicat Collins.

Un guvern se confrunta in general cu presiunile fiscal-bugetare pentru a vinde activele, dar si pentru a imbunatati eficienta economiei prin introducerea managementului privat. In acelasi timp, exista o nevoie politica de a obtine valoarea adecvata corespunzatoare activelor respective.

In mod fundamental, printre aspectele pozitive pe care o privatizare ar trebui sa le aduca, daca este facuta cum trebuie, se numara, pe langa incasarile la bugetul de stat, si management-ul privat si guvernanta corporativa, care sa aduca valoarea adaugata nu doar companiei si actionarilor sai, dar si economiei ca intreg.

“In mod optim, daca ne uitam la istoria privatizarilor incepand cu anii ’70, vedem ca guvernele care au