La începutul lunii, în timpul unei vizite în China, ministrul marilor proiecte, Dan Şova, reîncălzea proiectul podului peste Dunăre, cu aceiaşi chinezi care au mai vrut o dată să-l construiască, prin 2003. Deşi nu ştim sigur ce va fi mâine, ministrul Şova a spus că în 2016 toată documentaţia necesară va fi gata. Măi să fie, suntem departe de alegeri şi promisiunile au şi început să curgă! Nimic de zis, Brăila şi Galaţiul merită să aibă podul, dar cu siguranţă nu merită să fie duse cu zăhărelul! Altfel spus, domnii miniştri să deschidă gura ca să se laude abia când se va face ceva la modul concret. Exemple sunt destule, de la regionalizarea feudală promovată de ministrul Dragnea gură-bogată şi până la nenumăratele reforme anunţate continuu de ministrul Nicolăescu al Sănătăţii, dar neterminate în cea mai mare parte.
Un anunţ aparte vine din partea unui secretar de stat în Ministerul Transporturilor - portofoliu adânc marcat de o mulţime de nerealizări şi pierderi: drumuri proaste, căi feroviare şi mai proaste, în două cuvinte infrastructură precară -, dar marcat de scandaluri care au culminat cu condamnarea la puşcărie a unui ministru în funcţie şi cu suspiciunile care planează şi azi asupra unui alt fost ministru, în legătură cu dispariţia subită a flotei comerciale româneşti imediat după 1989.
Secretarul de stat Marian Buică a atras atenţia că regionalizarea va impune apariţia aeroporturilor regionale şi adoptarea unor politici de transport comune pentru aeroporturile din anumite zone ale ţării. În caz contrar, a ţinut el să adauge, va fi dificil pentru acestea să atragă fonduri europene. Un motiv în plus pentru ca administraţiile brăileană şi gălăţeană să păşească dincolo de uşile de intrare în propriile sedii şi să facă odată ceva pentru comunităţile pe care le conduc. Pentru că, altfel, riscă să se trezească într-un coşmar, unul în care
