Alegerile din Germania stau sub semnul unei foarte probabile reconfirmări în funcţia de cancelar a Angelei Merkel. Vorbim de o femeie politician care câştigă, pentru a treia oară consecutiv, principala funcţie politică din cel mai important stat al Europei. O performanţă pe care doar Margaret Thatcher a mai reuşit-o în lunga sa carieră politică.
Şi mai spectaculos este faptul că Angela Merkel reuşeşte această performanţă într-un moment de profundă criză economică, într-un moment în care luminiţa de la capătul tunelului nu se întrezăreşte. Maimult, acest succes vine chiar în condiţiile în care proiectul său economic pentru întreaga Europă nu dă semne de revenire: e adevărat că trimestrul al doilea din 2013 aduce prima creştere economică la nivelul UE după şase trimestre consecutive de scădere, dar aceasta este încă la limită şi nu există semne că ar fi sustenabilă pe termen lung.
Nicăieri într-un alt stat european important coloratura politică a celor aflaţi la Putere nu s-a păstrat: nici în Marea Britanie, nici în Franţa, Italia sau Spania.
Cu toate acestea, Angela Merkel câştigă prin puterea exemplului personal – şi asta este evident din faptul că germanii sunt mulţumiţi de activitatea cancelarului lor, dar nu şi de activitatea Guvernului sau a majorităţii parlamentare. O disonanţă cognitivă majoră pentru o ţară cu o cultură democratică atât de clar conturată.
Transpunând situaţia particulară a Angelei Merkel în realitatea politicii de la noi, ar merita să ne întrebăm:ar putea câştiga o astfel de femeie politician alegerile în România? Mai degrabă, nu! Mă gândesc doar la cumar fi „tocată” de către Antena3 dacă nu cade la înţelegere cu Felix. De altfel, anteniştii au şi făcut-o deja în vara lui 2012 când cu lovitura de stat a lui Ponta&Antonescu sau mai recent când se discuta despre trecutul comunist al cancelarului german.
