După „Aurul Rinului“, „Walkiria“, „Siegfried“, ciclul Wagner se încheie cu „Amurgul zeilor“, duminică, 22 septembrie. Dirijorul Marek Janowski va conduce Orchestra Simfonică Radio din Berlin la Sala Palatului.
Unicitatea personalităţii lui Richard Wagner reprezintă culminaţia teatrului muzical în mereu reînnoita încercare de a reflecta, prin acest gen complex, viaţa. După asimilarea modelelor repertoriului liric romantic italian şi francez, ca şi a modelelor clasice oferite de Gluck, apar primele opere: Nunta (1832, neterminată), Zânele (1834) şi Interdicţia de a iubi (1836). Continuă cu Rienzi (1840), Olandezul zburător (1841) şi Tannhäuser (1845).
Este perioada primelor succese publice, a primelor experienţe personalizate şi a forjării unor principii de teatru muzical. Următoarele opere îmbină istoria şi mitologia germană (cea mai interesantă fiind prima idee despre Nibelungii, 1847). Wagner scrie totodată, poate pentru a-şi limpezi ideile, eseuri teoretice şi prezintă Lohengrin la Weimar (1850). Treptat, reia proiectul Nibelungilor şi îi dă forma definitivă, de neobişnuită şi ambiţioasă amploare: trei zile de spectacol precedate de un prolog (1851). După Aurul Rinului, Walkiria şi Siegfried, ciclul se încheie cu Amurgul zeilor.
OPERĂ CU IDEI FILOSOFICE
Terminată în 1874, opera va fi reprezentată în ciclu complet al Tetralogiei, la Bayreuth, în 1876, la inaugurarea teatrului. Monumentala epopee muzicală, împlinind sinteza wagneriană Wort-Ton-Drama, oglindeşte în întregimea sa concepţia artistului privind opera totală, care uneşte arta lirică, muzica şi acţiunea. Tetralogia, operă capitală a romantismului, deschide teatrului muzical marile perspective ale unor noi viziuni desprinse de trecut, cu implicaţii filosofice ale căror semnificaţii nu au fost încă pe de-a-ntregul descifrate.
Pro
