Modelul general al tranziţiei sănătăţii (definit de Organizația Mondială a Sănătății încă din 1984) indică durata medie de viaţă petrecută în diferite condiţii: supravieţuirea totală, supravieţuirea fără dizabilităţi și supravieţuirea fără boală cronică. Acest lucru a dus la definirea speranţei de viaţă, a speranţei de viaţă sănătoasă și a speranţei de viață fără boli cronice. În România, în perioada 2000-2010, speranţa de viaţă la 65 ani şi peste a crescut cu 1,3 ani pentru femei şi 0,7 ani pentru bărbaţi. În perioada 1995-2001 speranţa de viaţă a bărbaţilor cât şi a femeilor a fost sub media ţărilor europene UE15, iar până în anul 2010 speranţa de viaţă la 65 ani şi peste atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei (21,3 ani femei şi 17,8 ani bărbaţi) a înregistrat valori sub nivelul ţărilor europene din UE. Unul dintre avantajele intrării în UE a fost că am fost obligați să urmărim indicatorul Speranţă de viaţă sănătoasă, indisponibil înainte de această dată. Începând cu 2007, știm nu doar ce speranță avem de a încasa pensia pentru cei care au ajuns la 65 de ani, dar și în ce condiții de sănătate o vor mai putea încasa. Ultimele date disponibile arată că, în 2010, femeile şi bărbaţii la 65 ani mai puteau trăi fără probleme de sănătate doar în proporții de 29% şi, respectiv, 42% din durata lor de viaţă la această vârstă. De subliniat, valorile speranţei de viaţă sănătoasă au fost de numai 3,9 ani pentru femei şi de 2,7 ani pentru bărbaţi, mult sub media UE25 (8,9 pentru femei si 8,6 pentru bărbaţi).
Mai grav, valorile înregistrate la speranța de viață sănătoasă au început să scadă la ambele sexe în anul 2009, iar diminuarea s-a accentuat în anul 2010. Sunt date care ar trebui să dea serios de gândit factorilor de decizie și care impun implementarea unor programe naționale de stopare și inversare a acestei tendințe.
O durată de viață în creștere și o durată
