Nu există explicaţii academice pentru decăderea atletismului. După 23 de ani de capitalism, comuniştii ies în avantaj. Şi aici
Grafică explicită şi sugestivă. Ani, recorduri mondiale, recorduri naţionale. Fotografii în sepia cu Doina Melinte şi Ilie Floroiu în antiteză cu desene color procesate pe computer cu Elena Isinbaeva şi Usain Bolt. Lumea ştie cine sînt Isinbaeva şi Bolt, dar habar n-are cine or mai fi fost Doina Melinte şi Floroiu ăsta. Lumea de astăzi nu mai ştie ce se întîmpla în lumea de ieri. În sport şi aiurea. Mirela Neag, colega mea de la Gazetă, asta şi-a propus. Să ne aducă aminte. Să ne arate unde sîntem acum cu atletismul şi unde eram acum 30 de ani. A reuşit. Cei interesaţi, foarte numeroşi, nu mă îndoiesc!, au avut în numărul de vinerea asta al Gazetei Sporturilor un excelent material-analiză pe 3 pagini de ziar. Încă o dată. 3 pagini de ziar despre încremenirea atletismului românesc. În Gazeta Sporturilor, ediţia printată. Ne pasă foarte tare de cei care ne citesc pe gsp.ro, dar îi respectăm într-un fel aparte pe cei care merg la chioşc, îşi cumpără ziarul şi îşi înegresc un pic degetele cu cerneală tipografică.
Ideea articolului este că stau în picioare recorduri naţionale care bat spre 30 de ani sau chiar peste. Ilie Floroiu la 5.000 şi 10.000 de metri, cu timpi stabiliţi în 1978. La 1.500 de metri, campioana olimpică de la Seul, Paula Ivan, este şi acum la doar vreo 3 secunde de recordul mondial al probei. Acel 1:55,05 pe 800 de metri al Doinei Melinte, stabilit în 1982, este peste cel mai bun rezultat mondial al sezonului (1:56, 72), reuşit de o fată din Burundi. Lista poate continua cu nume ilustre ca Gabi Szabo, Ionela Tîrlea, Monica Iagăr, Constantina Diţă. La băieţi, am stat mereu mai prost, dar acel 2,40 metri la înălţime stabilit de Sorin Matei acum 23 de ani nu doar că este în continuare recordul României, dar se află l
