România a revenit în 2013 pe excedent de cont curent pentru prima dată din 1990, iar surplusul s-a menţinut în primele şapte luni din acest an, după ce înainte de izbucnirea crizei economice mondiale s-au înregistrat deficite de cont curent record, de peste 10% din PIB.
Contul curent reflectă relaţia economiei României cu exteriorul, incluzând intrările şi ieşirile de bunuri şi servicii, de venituri şi transferurile curente (banii trimişi de românii care lucrează în străinătate şi fondurile europene).
Dacă în 2008 – anul cu cea mai mare creştere economică, de 7,3% – România avea un deficit de cont curent de 11,6% din PIB (16 mld. euro), anul trecut deficitul de cont curent a scăzut sub 4% din PIB, la 5 mld. euro, pentru prima oară în ultimii 10 ani. Pentru 2013 analiştii şi-au ajustat prognozele pentru deficitul de cont curent în jur de 1% din PIB, fără să fie exclusă posibilitatea de a avea excedent pe întregul an.
Excedentul de cont curent reflectă îmbunătăţirea exporturilor de bunuri şi servicii, dar şi declinul consumului şi nivelul redus al investiţiilor. Unii analişti consideră că excedentul din prima parte a acestui an a fost o veste „mai degrabă proastă“ şi susţin că pentru a avea creştere economică rapidă trebuie să trăim cu deficit de cont curent.
Deficitul de cont curent mare a fost până în 2008 una dintre cele mai importante vulnerabilităţi ale României - penalizată de pieţele externe şi de agenţiile de rating - în condiţiile în care a trecut şi de 13% din PIB, dar în ultimii ani s-a ajustat puternic.
Aspectul pozitiv legat de ajustarea deficitului de cont curent este dat de finanţarea mai uşoară a acestuia, reflectând diminuarea dependenţei de fluxurile externe de capital. În 2012 investiţiile străine directe, care au rămas la un nivel foarte modest, au reuşit să acopere doar o treime din defic
