Noi avem nevoie de stabilitate, funcţionăm după anumite tipare pentru a ne simţi confortabil în această viaţă; avem nevoie de tipare, ele ne dau sentimentul siguranţei vieţii şi ne ajută să simţim că avem acces la cunoaştere, că lucrurile ne sunt familiare. Tiparele au rostul lor, dar ele nu ne dau cu adevărat dimensiunea întreagă a existenţei, căci noi ne mişcăm între stabilitate şi nesiguranţă, între nemişcare şi mişcare, între ceea ce este stabil şi ceea ce este schimbător. Evoluţia e un proces care are loc prin schimbare. Fără să schimbăm ceva, toate lucrurile funcţionează...ca în trecut. Toate lucrurile stagnează atunci cand tiparele ne ghidează experienţa. Energia vieţii stagnează, devine ca o baltă, în care nu curge nimic, totul rămane într-un loc, totul se întamplă la fel, decorurile sunt aceleaşi şi noi, într-o asemenea stare, ne plictisim, ne scăldăm în aceeaşi energie, în vreme ce nimic, absolut nimic nu se schimbă. Pentru ca orice lucru să evolueze, pentru ca ceva nou să apară în viaţa noastră şi chiar în minte, în trup, în conştiinţă trebuie să schimbăm ceva.

A lua micul dejun consistent e un obicei, bazat pe un bun tipar, dar micul dejun diferit asigură, ca şi micul dejun luat în alte locuri din cand în cand înseamnă o mişcare a energiei, care ne poate ajuta să ne simţim vioi şi să trăim bucuria mesei de dimineaţă într-un fel special. Masa nu-i doar o ocazie să ne umplem stomacul, e şi o ocazie de a comunica, a fi aproape de ceilalţi şi a ne simţi mereu diferit împreună. Micile schimbări pe care le facem în vieţile noastre obişnuite pot fi cheia unei vieţi emoţionale plăcute, a percepţiei că nimic nu-i la fel, deşi nu se schimbă esenţa activităţilor noastre. Să ne schimbăm drumul pe care mergem spre slujbă, să ne plimbăm şi-n alt parc decat în cel pe care-l cunoaştem ca-n palmă, să mai schimbăm locul mobilelor în locuinţă, să ne mai întalnim