Două dezbateri aşa, mai de ora prânzului, mi-au atras atenţia în ultima vreme. Prima ar fi legată de cererea de graţiere a lui Gigi Becali, susţinută de călugării de pe muntele Athos, a doua privind transplantul de rinichi suferit de Alexandru Arşinel, sărind peste lista de aşteptare.

Prima întrebare ar fi: merită Becali să fie graţiat pentru că a făcut multe fapte bune, pentru că a ajutat biserica, pentru că pe mulţi alţii îi va ajuta dacă va fi liber? Călugării de pe muntele Athos cer preşedintelui Băsescu să îl graţieze pe Becali, pentru că a ctitorit biserici şi a făcut fapte bune. Fără îndoială, în luarea unei decizii, contează tot ce a făcut omul, şi bun, şi rău. Gigi Becali a făcut avere în principal din imobiliare, făcând inclusiv acel schimb de terenuri cu statul, din care a câştigat milioane de euro, pentru care a fost condamnat. Gigi Becali s-a mai îmbogăţit şi din retrocedări, preluând drepturi de la familii a căror avere a fost naţionalizată, dar care nu au ştiut cum să ungă organismele de stat, pentru a-şi recupera bunurile. Gigi Becali s-a îmbogăţit uşor, la limita legalităţii şi a moralităţii. Drept este că o parte din bani, să zicem 10%, a fost folosită pentru a face fapte bune. Este acesta un temei suficient de bun pentru graţiere? Dacă banii pe care i-a folosit pentru a face fapte bune au fost obţinuţi din fapte rele, consider că nu. Mai ales că s-ar crea un precedent şi este lesne de văzut cum, spre exemplu, Dan Voiculescu încearcă de un an şi ceva să îşi construiască profilul unui binefăcător, prin acţiunile fundaţiilor sale şi ale trustului Intact. Profil pe care îl va folosi probabil atunci când va fi condamnat, pentru a cere graţierea.

A doua întrebare: este sănătatea lui Arşinel mai importantă decât a lui Ion sau a lui Nicolae? Actor mare! Doar când îi pomenesc numele îmi vine să zâmbesc din colţul gurii, amintindu-mi celebrele