Cetăţenii Germaniei şi-au exprimat ieri opţiunea electorală. Rezultatele nu-mi sunt cunoscute când scriu aceste rânduri, dar chiar au ele vreo semnificaţie?
Pe lângă preferinţele politice, sondajele apărute în presa germană par să indice că dorinţa majorităţii este una singură: menţinerea, cel puţin, a status-quo-ului economic.
Guvernul condus de Angela Merkel doreşte mai mult, adică şi menţinerea actualei configuraţii politice. Iar pentru aceasta i-a trimis pe miniştri pe teren pentru munca de lămurire. Bineînţeles că "terenul" lor nu este doar vreun land obscur, ci însăşi Europa.
"Lumea ar trebui să sărbătorească semnalele economice pozitive pe care le trimite zona euro aproape continuu în aceste zile", scrie Wolfgang Schäuble în debutul editorialului său din Financial Times.
Nu ştiu dacă apelul lansat de Ministrul de Finanţe al Germaniei, pentru "ignorarea profeţilor apocalipsei", a ajuns şi la electoratul de acasă, însă este aproape sigur că ecoul său a fost nul din Grecia până în Portugalia.
Nici chiar în Olanda nu a mai ajuns, acolo unde noul rege tocmai a anunţat sfârşitul statului bunăstării generale, din cauza imposibilităţii susţinerii sale financiare. La fel s-a oprit, probabil, şi la graniţele Finlandei, stat considerat de mai mult timp membru al nucleului dur al zonei euro, dar care nu pare să găsească drumul ieşirii din recesiune.
Francezii vin cu o supriză. Peste 50% dintre cetăţenii Franţei ar fi votat pentru Angela Merkel, conform unui sondaj realizat la cererea cotidianului Le Figaro, deoarece "realegerea sa este în interesul Franţei".
Despre ce interes este vorba? Ministrul de Finanţe Pierre Moscovici a declarat recent că este nevoie de un "fond de şomaj european", conform unei ştiri din cotidianul online Deutsche Wirtschafts Nachrichten, ceea ce se reduce, în final, la transferarea unei părţi a contribu
