La câteva zile după ce povestea torţionarului comunist Ioan Ficioru a fost dezvăluită, fostul comandant de penitenciare stătea în pragul uşii sale spunându-le jurnaliştilor că nu a comis nici o faptă dintre cele pentru care este acuzat. În spatele său se vede o oglindă. Iar în oglindă se reflectă un panou cu multe chei aşezate ordonat pe câteva rânduri.

Din propriile sale declaraţii, ştiam cu ce se ocupă azi fostul comandant de penitenciare. Este, aşa cum îi stă bine unui pensionar retras din activitate dar încă în putere, şef al asociaţiei de proprietari dintr-un bloc aflat în apropierea Gării de Nord. Mănunchiul de chei reflectate în oglinda din casa lui Ioan Ficioru ne spune că de fapt vechile obiceiuri nu se schimbă şi, aşa cum colegul său torţionar Alexandru Vişinescu a încercat să-i lovească pe jurnaliştii care-i puneau întrebări despre trecut, Ficioru şi-a păstrat reflexele de „temnicer“. Este şi azi un „gardian“ al scării pe care locuieşte, cel care ţine la el în bârlog cheile de la casa scării, de la boxe şi poate chiar ale apartamentelor unor locatari – aşa cum mulţi administratori au la îndemână copii ale cheilor locuinţelor pe care le administrează pentru ca în caz de forţă majoră să nu fie nevoie ca pompierii să spargă uşile.

De fapt cheile pe care fostul torţionar le ţine azi în casă sunt un simbol care traversează epocile. Şefii închisorilor noastre, cei care au instaurat bezna, ne ţin în continuare sub pază chiar şi în democraţie. Unora dintre ei le-am dat de bună voie cheile speranţei noastre, prin vot liber şi democratic, iar azi îi considerăm bunicuţi de treabă aşa cum locatarii blocului de lângă Gara de Nord spun despre torţionarul Ficioru că este „un om omenos“, un „bătrânel simpatic“.

Din această imagine a panoului cu chei ale locatarilor din blocul torţionarului ne putem culege motivul pentru toate întâmplările care ne-a