În urmă cu fix un an, publicam următoarele rânduri. Cum mare lucru nu s-a schimbat, vi le supun atenţiei şi acum:
O coincidenţă ironică face ca datele de naştere a trei importanţi oameni politici români să fie consecutive. Victor Ponta e născut pe 20 septembrie, Crin Antonescu pe 21 şi Mihai Răzvan Ungureanu pe 22. O altă coincidenţă face ca dintre cei trei să se aleagă succesorul lui Traian Băsescu. Nu neapărat ca preşedinte, ci ca omul determinant pentru sistemul românesc, oricum ar arăta el.
Bănuiesc că şi ei, precum fiecare dintre noi, în ceasurile astea aniversare îşi fac un minim bilanţ. Cine sunt, unde au ajuns, cum au ajuns şi, poate - mai ales ei, încotro vor să se ducă şi împreună cu cine. Aş fi foarte curios ce gândesc aceşti oameni când sunt singuri în faţa oglinzii. Ce o fi în sufletul lor, cu adevărat? Or să dea interviuri întreaga viaţă, dar, aşa cum se întâmplă tuturor, gândurile astea le vor rămâne doar lor.
Eu am să vă împărtăşesc cîteva experienţe personale, nerelevante pentru întreaga lor personalitate, dar care mă ajută să-i desluşesc în acţiunile lor.
Pe Victor Ponta l-am întâlnit ca şef al corpului de control al primului-ministru Adrian Năstase. La un moment dat, PSD-ul a făcut o mare şedinţă la Snagov. Sala era închisă presei. Pe rând, Claudiu Lucaci, purtător de cuvânt al guvernului, Remus Truică, şeful de cabinet al premierului şi Victor Ponta au fost făcuţi, în acea sală, membri PSD. Au ieşit unul câte unul, în faţa presei. Foarte tineri, apropiaţi jurnaliştilor, erau zâmbitori, dar şi uşor jenaţi de ce li se întâmpla. „Şi pe tine te-au făcut?”, se întrebau unul pe altul.
Nu ştiu dacă era dorinţa lui Adrian Năstase să-şi aducă oamenii de încredere şi în structurile partidului sau asta şi-au dorit ei. Victor Ponta avea să ajungă şef al tineretului PSD, iar apoi în Parlament. Ne-am certat de nenumărate ori de atu
