Astăzi Germania merge la urne, într-un scrutin de ale cărui rezultate va depinde în bună măsură direcția Europei în următorii ani. După două mandate în fruntea guvernului, Angela Merkel va repurta aproape sigur o victorie clară, singurul semn de întrebare referindu-se la formula de coaliție pe care o va alege. Un lucru însă este cert: viitorul guvern german va trebui să înfrunte o serie de provocări interne dificile, printre care problema demografică sau cea a nevoii de recalibrare a strategiei energetice. În același timp, Berlinul trebuie să continue să-și consolideze profilul de lider la nivel european, fie asumându-și mantia de hegemon, fie cooptând câteva state europene precum Franța, Polonia sau Olanda, într-un nucleu ultra-dur care să seteze agenda la nivelul UE.

Starea națiunii germane

Dacă acum 10 ani revista The Economist declara Germania omul bolnav al Europei, după 8 ani cu Angela Merkel în frunte starea națiunii germane este una fundamental schimbată în bine. Berlinul a dovedit că politicile de austeritate mult hulite de stânga europeană pot conduce un stat pe drumul către creștere economică durabilă, în condițiile unei piețe a muncii flexibile și reziliente. Din 2010 încoace, Germania are creștere economică an de an: 3,7% în 2010, 3,0% în 2011, și 0,9% anul trecut. În august 2013, nivelul șomajului se situa la numai 6,8%, cel mai scăzut nivel din 1990 încoace, iar deficitul bugetar înregistra cea mai mică valoare din ultimii 40 de ani.

Merită analizate sursele structurale ale succesului economiei germane. În primul rând, acestea rezidă într-un țesut industrial robust, diversificat și competitiv, concentrat în zonele cu valoare adăugată mare. Forța industriei germane permite o orientare prevalentă spre exporturi, peste 50% din PIB-ul țării fiind generat de fluxurile comerciale externe. Această formidabilă alocare de resurse către indus