În Germania, spre deosebire pînă și de o țară ultraliberala precum Anglia, nu există un salariu minim legal.
„De ce nemții lucrează mai puțin, dar produc mai mult decît noi?" O întrebare frecventă, la care răspunsurile sînt tot atîtea clișee: industrializare, disciplină, ordine, tradiția respectului muncii...
Oficial, germanii lucrează 1400 de ore pe an, față de 1700 in țările din sud (Portugalia, Spania, Italia) și 2000 în Grecia. Șomajul în Germania e doar de 5%.
In realitate, oricine a trăit în Germania știe că germanii chiulesc și fraudează la fel de mult cât în orice țară mediteraneeană. S-a spus chiar că fraudarea fiscului îi dă neamțului o plăcere mai mare decât cea sexuală. Ajunge să vezi în orice oraș numărul uriaș de firme de consilieri fiscali, de acei Steuerberater, mai numeroși decât cabinetele medicale, cele de bronzaj și sex-shopuri la un loc.
Multă lume, mai ales în sectoarele manuale, precum în construcții, sau în abatoare, muncește enorm, pe salarii extrem de mici. Germania a rămas foarte competitivă și pentru că patronii pot plăti salarii foarte coborâte; reformele pentru a face piața mai flexibilă au fost de altfel inițiate de social-democratul Gerhard Schroeder, echivalentul german al britanicului Tony Blair în chestiunile sociale.
In Germania există un număr uriaș de mini-job-uri plătite 500 euro pe lună. In Germania, spre deosebire de țările vecine, un lucrător poate fi plătit și 3 euro pe ora, dacă el acceptă. La salarii care nu depășesc 450 de euro, patronul nu plătește nici taxe, nici securitate socială.
Franța și Belgia au depus de altfel plângeri împotriva Germaniei in fața Comisiei Europene pentru dumping social în abatoarele si in sectorul industrial al cărnii.
Asta face că foarte multe fabrici si întreprinderi din sectorul cărnii din Franța si Belgia își
