Informaţii despre existenţa unei vieţi muzicale în cetatea Timişoarei avem încă din Evul Mediu, când comite de Timiş era florentinul Filippo Scolari, cunoscut ca un mare protector al artiştilor. Erau celebre în epocă banchetele pe care le dădea la castel, la sfârşitul secolului al XIV-lea, şi la care muzicanţii erau nelipsiţi. Se pare că o viaţă de curte asemănătoare a continuat şi la curtea lui Iancu de Hunedoara, ucenic al lui Scolari, dar obiceiurile occidentale au încetat după cucerirea cetăţii de otomani.

Prima orgă, de la Viena

Viaţa muzicală a renăscut însă în secolul al XVIII-lea, după ce austriecii s-au instalat în cetatea Timişoarei. La scurtă vreme, ea s-a făcut remarcată printr-un început de viaţă artistică, în care muzica a jucat un rol important. Primii muzicieni au fost menţionaţi încă din 1717, iar în 1731 exista deja în oraş o orchestră alcătuită din instrumentişti austrieci şi cehi. În 1736 s-a cântat primul oratoriu la biserica iezuită din Timişoara, din 1752 Domul romano-catolic din Piaţa Unirii avea orchestra şi corul său, iar patru ani mai târziu a fost adusă de la Viena prima orgă a oraşului.

În aceeaşi perioadă e menţionată în cetate prezenţa primelor trupe de teatru, care aveau în repertoriu şi piese muzicale. Erau trupe ambulante, venite mai ales de la Viena, care duceau o viaţă mizerabilă, jucau mai ales prin birturi sau barăci de lemn dărâmate după reprezentaţii, dar aveau numeroşi spectatori, căci oamenii înstăriţi ai oraşului doreau să se bucure de aceste spectacole, în ciuda epidemiilor de ciumă sau holeră care secerau numeroase vieţi. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea era menţionat, pe actuala stradă Gh. Lazăr, un restaurant cu un foarte bun vad comercial, unde se ţineau şi reprezentaţii. Ulterior s-a construit acolo aşa-numita primărie rasciană, care închiria o sală trupelor ce poposeau în oraş.

Nașterea