Săptămîna asta n-au fost, marţi, trei ceasuri rele. Doar vineri seară am trăit vreo trei imposibile, în Liga 1
La ACS Poli-Viitorul, Săgeata-Corona şi Gaz Metan-U Cluj, adică trei meciuri în care s-au înscris patru goluri, au asistat, cumulat, 6.000 de spectatori. De-a lungul partidelor timpul s-a chinuit să rămînă în ceasuri.Să nu fugă de plictiseală şi de ruşine spre un bairam cu eternitatea.
Ne-am obişnuit cu “puştii lui Hagi”, dar Viitorul a început cu 5 fotbalişti peste 25 de ani, jumătate de echipă. Şi s-a comportat ca un pensionar friguros, de la cel mai tînăr fotbalist pînă la Dică. Bănăţenii şi-au ars entuziasmul, macină fotbal de liga a doua, Gaz Metan e într-o criză de coerenţă cît China, “şepcile roşii” sînt amărăciunea suprarealistă: Rilke şi Tîrnăcop, colegi de lacrimi…
Să fim drepţi şi sinceri cu suferinţele noastre: cînd Pandurii, Astra şi Petrolul vor şchiopăta, e foarte posibil să se-aleagă praful de Liga 1. Steaua încă merge, Botoşani şi Ceahlăul sînt revelaţii de grade diferite, dar cam atît. Urmează un prohod de incertitudini şi paradoxuri la Vaslui, Dinamo şi CFR, apoi cortegiul de mediocritate.
Veţi spune că nici în Liga 2 nu găseşti fotbal. Poate că aşa e, dar la cîte piese de teatru şi filme nu am lăsat intriga în plan secund şi ne-am lipit singurătăţile de farmecul personajelor? Între etapele de Liga Campionilor şi Europa League, prefer anul acesta un Rapid rănit învingînd în 9 oameni la Tărlungeni. Aleg un Farul-CSMS Iaşi, merg în sîmbetele mele pe rivalitatea de rîsu’-plînsu’ a celor două Craiove minime. Aştept să văd ce face Pelici la Reşiţa, cum se scrie proiectul ASA Tg. Mureş.
Primul eşalon e un adolescent fad pe care progeria îşi desenează hărţile. Au dispărut personajele pînă şi de pe bănci. Isăilă, Dulca, Badea, Selymes, Moşteanu poate că punctează în carieră, dar nu cuceresc prin nimic. În “B”, e cel p
