În mai 1945, cel de-Al Treilea Reich se prăbuşea răsunător, lăsând în urmă o ţară ruinată, oameni disperaţi şi o economie făcută praf. Producţia a scăzut dramatic iar reţeaua de transporturi şi comunicaţiile erau distruse. Armata Roşie înainta liniştită pe teritoriul german. Germania aproape că nu mai exista.
În primul trimestru al anului 1946, economia Germaniei a produs doar 28% din serviciile şi bunurile pe care le genera în 1936. Malnutriţia era principala problema cu care se confruntau nemţii. Apoi, un mare flux de refugiaţi din Estul Germaniei ocupat de Sovietici căutau cu disperare salvarea în Vestul ţării, deşi 40% din locuinţele de-aici deveniseră nelocuibile în urma bombardamentelor.
Înfrângerea şi ororile celui de-Al Doilea Război Mondial i-au determinat pe germani să se gândească profund la viitorul ţării. Cei care au ieşit la înaintare să reclădească Germania nu au făcut parte din guvernul celui de-Al Treilea Reich, aşa că nu se simţeau direct responsabili pentru crimele de război comise. Totuşi, erau motivaţi să preîntâmpine pe viitor ca un dezastru de asemenea proporţii să se mai întâmple vreodată.
Povestea apariţiei mărcii germane şi influenţa pe care a avut-o Ludwig Erhard sunt explicate pe larg în cartea biografică a acestuia, scrisă de Alfred C. Mierzejewski.
Ludwig Erhard s-a născut pe 4 februarie 1897 în Furth, Bavaria. S-a înrolat în armata Germaniei în timpul Primului Război Mondial şi a luptat în artileria germană chiar pe teritoriul României. Întors rănit serios din război, Erhard nu mai putea să lucreze ca postăvar, aşa că s-a apucat să studieze economia.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Erhard a devenit consultant economic al administraţiei militare americane din Bavaria care, ulterior, l-a numit ministru al Economiei în cabinetul bavarian condus de Wilhem Hoegner. În aprilie 1945, Erhard se afla în Furth
