Interviu cu înv. Valeria Păcală, una dintre cele mai apreciate învăţătoare din judeţ
Se spune că învățătorii sunt forma invizibilă a viitorului nostru, ei fiind cei care, cu dăruire și răbdare, călăuzesc pașii celor mici în tainele cunoașterii. Vremurile moderne au transformat însă imaginea dascălilor de altă dată, iar într-o lume din ce în ce mai grăbită și orientată spre comercial și nu spre valori, învățătorii rămân undeva în spate, personaje desuete uneori. Dar dincolo de marile orașe, Sfântu Gheorghe are mândria de a-și putea prețui oamenii valoroși, tocmai prin prisma faptului că munca serioasă, bine făcută, cu dăruire și conștiinciozitate, nu poate trece neobservată. Despre învăţătoarea Valeria Păcală de la Colegiul Național Mihai Viteazul (CNMV) nu auzi decât cuvinte de laudă – pentru o activitate didactică ireproșabilă, care o plasează și acum, cu trei ani înainte de pensionare, în topul celor mai buni dascăli. Pe Valeria Păcală am întâlnit-o chiar în timpul orelor la clasa a III-a – o doamnă mărunțică, cu ochi vii, ageră și incredibil de tânără. A râs și ne-a spus că lucrul cu copiii, schimbarea generațiilor, îi menține pe dascăli tineri. Și apoi, în liniștea cancelariei, Valeria Păcală ne-a vorbit cu simplitate și modestie despre activitatea sa la catedră, care durează de mai bine de 35 de ani.
– Doamna învățătoare, cum ați ales meseria de dascăl, ce v-a atras și v-a determinat să lucrați cu copiii?
– Lucrez în învățământ din 1976… Nu știu dacă eu am ales meseria asta, sau chiar așa a vrut Dumnezeu, să fiu învățătoare, știind că mi s-ar potrivi. Am fost nouă copii în familie, eu am fost a treia și pentru noi familia însăși a fost ca o școală – în sensul în care fără să conștientizăm, am fost obișnuiți să avem grijă unul de altul, să ne ajutăm, să ne educăm. Am avut două surori mai mari, una o ajuta pe mama la gospodărie, alta la curățen
