In urma cu o suta de ani, intr-o zi limpede din septembrie 1913, unul dintre cei mai talentati ingineri europeni ai generatiei sale, ce isi castigase celebritatea in mediul fascinant si extrem de competitiv al aviatiei de pionierat, se prabusea langa Campina, nu departe de Carpatii pe care incerca sa-i treaca in zbor, la bordul unui aparat conceput si construit de el insusi, informeaza Icr.ro. Sursa imagine: icr.ro
Moartea lui Aurel Vlaicu, la numai 31 de ani, dupa o fulgeratoare cariera care facuse din fiul de tarani transilvaneni, gratie geniului tehnic, tenacitatii si curajului sau nebunesc, o personalitate internationala si un idol al romanilor de pe fiecare versant al Carpatilor, a fost considerata cea mai mare tragedie nationala a inceputului de secol.
Prieten al marilor scriitori ai epocii, care vedeau in el un artist la fel ca ei, iubit deopotriva in cercurile aristocratice si de oamenii obisnuiti, Vlaicu proiecteaza, dincolo de figura sa austera si tragica, consumata exclusiv de pasiunea pentru inginerie si aviatie, imaginea unui pionier al vitezei si tehnologiei, de tipul semizeilor futuristi, si un erou national, care trebuia sa confirme, mai ales pentru cei ce nu le recunosteau ca atare, calitatile admirabile ale compatriotilor sai.
La exact 100 de ani de la moartea sa, Institutul Cultural Roman din Londra il omagiaza pe marele inginer si aviator prin intermediul mai multor evenimente, propunandu-si sa prezinte publicului londonez un portret viu, intim si realist al lui Aurel Vlaicu, vazut ca un erou tragic, intrupare a hybrisului tehnologic al secolului al XX-lea, ce alimenteaza extraordinare revolutii tehnice si tehnologice, dar si a aspiratiilor nationalismului liberal, implinite in Romania Mare cativa ani mai tarziu, dupa Primul Razboi Mondial.
In holul central al Institutului din 1 Belgrave Square, va fi deschisa marti,
