Ora 9:30, sambata dimineata. Interfonul suna lung. Mama – care era plecata sa faca cateva cumparaturi ma roaga, cu o voce strangulata, sa-i deschid.

Ajunsa in casa, suparata si rosie la fata, nu spune nimic. Ma gandesc ca poate e obosita de urcatul scarilor (stam la etajul 4) sau poate a alergat-o vreun maidanez (ca e la moda, desi in cartierul Tractorul, pe strazile principale cel putin, nu prea sunt).

Incerc, s-o provoc la o discutie sa aflu ce s-a intamplat. Si intr-un final imi spune ca:

A intrat in magazinul “PROFI” din cartierul Tractorul. Face cateva cumparaturi si se aseaza frumos la singura casa deschisa la acea ora. In fata ei, trei persoane, cu cosurile pline de cumparaturi isi asteapta randul la casa.

In spatele mamei, o tanara cu cateva cumparaturi in cos dar si cu doi copii mici, abia tinandu-i de maini sa nu darame ceva si explicandu-le ca produsele aflate in jurul casei de marcat (bomboane, batoane de ciocolata, gume) sunt defapt pentru cei mari si nu pentru ei.

Copilasii nu s-au lasat prea convinsi si puneau tot felul de intrebari, plictisiti si de faptul ca nu avansase deloc.

Unul dintre gardienii de serviciu, aflat pana atunci intr-un colt al magazinului, considera ca e bine sa intervina in modul cel mai inteligent posibil: le spune celor doi copilasi (care nu aveau mai mult de 2-3 ani) ca daca nu sunt cuminti va veni cu un sac mare si ii va baga in el (?!?!).

Instinctul matern al mamei izbucneste in acel moment: “decat sa aduceti un sac, mai bine a-ti mai deschide o casa, pentru ca deja e foarte multa lume si aglomeratie”.

Imi pare rau, dar mama cred ca deja a intrat cu aceasta remarca in cele “3 ceasuri rele” de sambata.

Singura casiera existenta, sare ca arsa: “Ce doamna, nu avem personal, se descarca marfa, ce va plangeti pentru 2-3 persoane pe care le aveti in fata ! Sau n-ati dormit bine