Am avut şansa să fiu departe de ţară în momentul în care au izbucnit cele două scandaluri care ţin capul de afiş al debutului unei toamne zbuciumate: Roşia Montană şi maidanezii.
Spun am avut şansa, pentru că, din afară, România arată ca o ţară de nebuni: oameni care abia aşteaptă să se ia din te miri ce, oameni care se sfâşie unii pe alţii cu frenezie, care se înjură cu lăcomie, care se scuipă cu voluptate. Pe stradă, la televizor, pe reţelele sociale... O ţară profund divizată, gata să îmbrăţişeze următorul motiv de harţă. Oameni buni, dacă am pune măcar jumătate din seriozitatea asta cu care ne desfiinţăm unii pe ceilalţi într-un efort de construcţie, România ar fi departe...Dar, despre asta, cu altă ocazie.
Unul din lucrurile care m-au şocat a fost mulţimea de analişti care a propovăduit certitudinea ruperii USL în urma scandalului Roşia Montană. Recenta "împăcare" - a câta?! - dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta le-a mai domolit însă elanul. Nu ştiu, poate oi fi căzut eu victimă teoriei conspiraţiei, dar, în ceea ce mă priveşte, am văzut implicarea liderilor USL în acest scandal într-o altă cheie.
În primul rând, nu observaţi cât de net a ocupat alianţa de la putere scena publică? Cu un Ponta pro (în calitate de premier) şi cu un Crin Antonescu contra, nu mai e loc de Opoziţie. USL joacă atât rolul Puterii, cât şi pe cel al Opoziţiei şi o fac atât de bine, încât nu mai este loc de alte voci, iar acelea care se mai aud sunt, în cel mai bun caz, marginale. Apoi, asumându-şi poziţii antagonice în chestiunea exploatării de la Roşia Montană, Ponta şi Antonescu n-au nimic de pierdut, ci doar de câştigat sau, în cel mai bun caz, la socoteala finală ies pe zero. Cineva trebuie că a făcut toate aceste calcule...
Oamenii care ies în stradă şi cei care militează pe reţelele sociale nu au fost, nu sunt şi nu vor fi în niciun caz electoratul PSD. Aşa
