• „Cînd am auzit imnul cîntat pentru alti colegi am înteles pentru ce luptăm“, ne-a declarat Antonia Cerbu, în timp ce Dorina Otea nu-si poate opri lacrimile cînd îsi aduce aminte de titlul ratat la mondialele din 2013 • faptul că altii sînt considerati favoriti îi face pe Nicu Bocancea si colegii săi să tragă cu si mai mult elan în cursa în care intră • Canotorii nemteni apar rar acasă, programul lor tinîndu-i mai mult în cantonament. Sînt patru fete si trei băieti de la CS Ceahlăul Piatra Neamt care fac parte din loturile nationale ale României. Patru au terminat junioratul, iar ceilalti trei continuă la această categorie. Au stat si vor sta cîte 11 luni pe an în cantonament. Si fac asta de patru ani, unii, de mai putin altii. Telul lor este unul care pentru multi români nu mai contează: să audă imnul cîntîndu-se pentru ei, să vadă tricolorul pe cel mai înalt catarg si să facă mare numele României. Cînd vorbesc despre asta li se vede o licărire în ochii lor, semn că nu-s doar vorbe spuse ca să impresioneze. „Cînd am auzit imnul cîntat pentru alti colegi am înteles pentru ce luptăm. Mergeam spre zona de start a finalei în care participam si am auzit imnul cîntat pentru alt echipaj românesc. Ne-a crescut si mai mult dorinta de a fi campioane“, povesteste Antonia Cerbu, campioană mondială si europeană în 2013 în proba de „8+1“. A luat aurul după ce trăsese o sperietură groaznică acasă. „Am tras la mondiale avînd fisură la tibie (n.r. - la piciorul drept). Nu stiu cum a apărut, dar cînd am auzit discutii cum că s-ar putea să nu ajung la mondiale am avut o săptămînă urîtă“, si-a amintit campioana. Colega sa de barcă, de cameră si de performante, Andreea Sticea, a fost si ea aproape să „vadă“ de acasă mondialele. „Am avut dureri mari la spate, dar mi-a dat antrenorul încredere spunîndu-mi că nu scoate un sportiv din barcă din motive medicale“, a afirmat si Andreea. Dorin