de N. I. DOBRA
23 septembrie 2013 10:36
12 vizualizari
A-A+
Jucând eu însumi fotbal în adolescenţă, nu sunt fanatic, acum, ca spectator, pentru că ştiu atât atmosfera din jurul echipei, înainte şi după meci, cât şi psihologia jucătorilor, care nu se aseamănă cu a suporterilor încrâncenaţi. Înainte de fiecare partidă, antrenorii, conducătorii, chibiţii încearcă să le insufle jucătorilor încredere, deşi toţi ştiu că adversarii sunt superiori valoric, iar după înfrângere se caută cauze. Steaua este o echipă de nivel mediu în Europa, degeaba ne strofocăm noi s-o facem mare. Că a pierdut la Schalke 04 nu-i o tragedie, supărător fiind pentru felul în care a primit goluri care puteau fi evitate. Iar dacă vrei bani pentru supliment alimentar în puşcărie, vânzându-ţi cei mai răsăriţi jucători, n-ai dreptul să bombăneşti. Asta o putem face noi şi "analiştii" tv, care din asta supravieţuiesc. Sunt supărat că ne-au tăvălit nemţii cum au vrut ei, dar nu mă dau cu capul de pereţi nici dacă vin englezii peste câteva zile şi ne-o trag, pentru că ei au inventat fotbalul, pe vremea când la noi se juca clepci. Important este să nu ne facem de băcănie (Galatasaray-Real Madrid 1-6).
* Mai rău mă doare faptul că jucători încă în putere, precum Marica, Mutu, Pantilimon, Lobonţ, Adrian Cristea, Torje, Bănel Nicoliţă mai mult nu joacă pe la cluburile lor şi când o fac apar pe post de rezerve. Ca să ai talentul lui Adrian Mutu - dau un exemplu - şi să ajungi un oarecare la o echipă care de ani de zile se salvează de la retrogradare cu chiu cu vai, Ajaccio, mi se pare cel puţin jenant. Ca să te cheme Cristian Marica, fotbalist născut, nu făcut şi să stai la mila lui Piţurcă, omul care încearcă să te relanseze într-o echipă mai răsărită decât Chiajna ori Năvodari, mi se pare umilitor. Aici e buba în fotbalul nostru, nu că Steaua a pierdut la Schalke 04 sau că junior
