Le preferă foarte mulţi dintre locuitorii din Cocoşvar care, după ce-şi rezolvă treburile în oraş, se duc spre casă. Fie că asta înseamnă un apartament de bloc sau o casă de colonie de pe străzile din partea de sud a Vulcanului, care nu au mai apucat să fie strivite de tăvălugul comunist care le ameninţa înainte de 1989.
Până să se fi
construit blocurile, cele tip vilă, mai întâi, urmate de cele de pe deal, nici vorbă de treptele de beton care, de pe strada Romană, le scurtează considerabil drumul celor care, urcând, ajung la intersecţia străzilor Dorobanţi şi Fântânelor. Pe ele o iau în sus sau coboară şi tineri, şi vârstnici. Binecuvântarea că ele există vine, însă, mai des de la aceştia din urmă.
Acum vreo trei ani,
să nu greşesc, cumva, treptele astea au fost reparate. Ceea ce a fost, normal, un lucru bun. Numai că, posibil, să se fi făcut economie de ciment sau că acesta a mai fost necesar şi la vreo altă lucrare. Rezultatul este că, în scurtul răstimp trecut de la reparaţia aceea, treptele au ajuns din nou ca vai de ele. Betonul s-a mâncat în aşa hal, încât traversele metalice au rămas în aer, la propriu, iar la orice pas persoana care urcă sau coboară riscă să-şi prindă piciorul sub una din ele.
Azi-mâine suntem
în octombrie, imediat vine şi prima zăpadă, şi va fi mai greu de intervenit. Dacă se mai poate face ceva, acum să se facă. Dacă nu, iarăşi e bine, fiindcă vor avea de lucru cei de la ortopedie care îmbracă-n ghips mâini şi picioare. Şi încă ceva, înainte să închei: nici treptele de beton de la scara care, din spatele blocului 45 dau în strada Romană, nu se simt prea bine. Tot din aceeaşi cauză.
Le preferă foarte mulţi dintre locuitorii din Cocoşvar care, după ce-şi rezolvă treburile în oraş, se duc spre casă. Fie că asta înseamnă un apartament de bloc sau o casă de colonie
