Dintre politicieni, cu excepţia mea, doar Valeriu Zgonea s-a pronunţat tranşant. În sensul că proiectului constituţional i s-a pus cruce în anul 2014. Asta înseamnă că viitorul preşedinte va beneficia de întreaga construcţie ridicată pe lângă legea fundamentală de Traian Băsescu. O putere uriaşă. Infinit mai mare decât cea preconizată de toţi parlamentarii care şi-au adus o contribuţie la revizuirea Constituţiei. Cel puţin primul mandat de cinci ani al viitorului preşedinte va fi zguduit probabil de aceeaşi instabilitate politică ca cea care a marcat mandatele lui Băsescu.
Dacă majoritatea uriaşă de care dispune USL este incapabilă, aşa cum se vede, să promoveze o Constituţie revizuită, atunci ea nu mai are decât două posibilităţi: fie să renunţe, pur şi simplu, la acest proiect, fie să reia întreaga muncă, de asta dată propunând, la capătul ei, cetăţenilor României o Constituţie nouă. Schimbată din temelii. Motiv pentru care Parlamentul, pentru un timp, ar trebui să se transforme în constituantă. Dar aceasta este o altă provocare. Acum, societatea românească este confruntată cu una mult mai presantă.
Indiferent cum se va pronunţa Curtea Constituţională, este o certitudine că timpul nu mai permite ca, până la sfârşitul anului viitor, românii să aibă o Constituţie revizuită sau o Constituţie nouă. Ceea ce înseamnă că întreaga societate românească în general şi clasa politică mai ales vor trăi, până în 2020, sub Constituţia pe care o avem azi. Mai mult decât atât, Curtea Constituţională, după cum se ştie, în loc să interpreteze legea fundamentală, a adăugat la Constituţie. Interpretările excesive s-au tradus de multe ori în legitimarea unor practici care, de fapt, au forţat şi au excedat prevederile legii fundamentale. De aceea, la capătul regimului Traian Băsescu - a regimului prezidenţial - instituţia de la Cotroceni beneficiază, graţie deciziilor CCR
