PD-L şi-a anunţat Cabinetul din umbră, adică monitorizarea activităţii actualului Guvern, nominalizând în acest sens „dubluri” de miniştri pentru fiecare domeniu. Este, de fapt, o „reţetă” folosită des de Opoziţie, în majoritatea ţărilor democratice. Pe cale de consecinţă, măsura adoptată de PD-L este utilă, însă, cu mici neajunsuri…
În primul rând, acest Guvern din umbră trebuia promovat imediat după pierderea guvernării. Se creea astfel o monitorizare atentă, competentă şi argumentată de fiecare dată. O astfel de monitorizare, încă din mai 2012, ar fi creat premisele unei polemici politice între PD-L şi USL întreaga vară a anului trecut, iar poziţionarea democrat-liberalilor faţă de electorat ar fi fost mult mai vizibilă, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie 2012. În plus, PD-L ar fi dat dovadă, cel puţin ca imagine, de o unitate de grup, de o asumare colectivă şi publică a guvernării în perioada 2009-2012, implicit o justificare realistă a măsurilor antisociale luate în timpul crizei economice mondiale.
E clar, acel moment a fost ratat, iar PD-L a plutit într-o nesiguranţă timp de aproape un an, până la momentul alegerilor interne. Acela a fost cel de-al doilea moment în care trebuia, imediat după alegeri, să instaureze un guvern din umbră. Ar fi dat o legitimitate alegerilor, ar fi putut, cu prilejul alegerilor, să legitimeze inclusiv componenţa nominală a respectivului „Cabinet”. „Oameni buni, aceştia suntem, de aici pornim, aceştia ne sunt specialiştii, cu aceştia «defilăm»”, ar fi trebuit să spună Blaga, proaspăt ales lider la vremea respectivă. PD-L a ratat şi acest al doilea moment.
Acum, pe baza principiului „mai bine mai târziu decât niciodată”, s-a «născut», în sfârşit acest Guvern din umbră. O normalitate, pentru un partid din opoziţie, care are încă timp să producă rezultate. Acest Cabinet paralel are la dispoz