Recenta descoperire și vânătoare de torționari la pachet cu victimele lor, aduse în studiouri de televiziune să povestească ororile îndurate, e halucinantă prin ipocrizie și manipulare.

Asistăm zilele acesteaE vorba de o falsă decomunizare marca USL, al cărei unic scop este de a îngropa, iarăși și iarăși, crimele stăpânilor acestor torționari, prezentați ca doi sociopați, niște mutanți ai unui angrenaj aflat, vezi Doamne, în bătaia vremurilor. Sub valul emoțional generat de televiziuni, trebuie să fie ascunși nu doar creatorii sistemului care a făcut posibilă apariția unor Vișinescu și Ficioru, ci în special adevărații responsabili pentru consolidarea și întreținerea sistemului - care nu se reduce la cele două decenii ale dictaturii negre, grosier ni se spune. Trebuie ascunși, de fapt, toți cei în numele cărora au avut loc crimele. Ei sunt însă cunoscuți - șefii Securității și ai Nomenklaturii comuniste - și au fost devoalați în zeci de cărți, în presă, în raportul de condamnare a comunismului, de CNSAS, nu sunt entități fără nume și chip. În afară de faptul că e obligatoriu ca cei doi torționari să plătească pentru ceea ce au făcut, înfundând pușcăria pentru cât le-a mai rămas de trăit (salut faptul că mecanismul totuși s-a pornit), restul mi se pare o grotescă și periculoasă manevră politico-mediatică. Reducerea infernalului mecanism de teroare, crimă, suspiciune și aneantizare a valorilor unui întreg popor la șefii de penitenciare este un riscant joc de batjocorire a memoriei, de (re)rescriere a istoriei. O altă tentativă, reluată sistematic și cu mereu vie îndârjire, de a ascunde adevărul și de a-i deroba de răspundere pe realii vinovați.

Războiul PSD cu decomunizarea

Cum s-a ajuns aici? Răspunsul este simplu: Iliescu și FSN, apoi urmașii lor au blocat vreme de peste 20 ani orice încercare de curățire a societății, fie ea și numai mo