Că politicul îşi bagă coada şi-n lumea sportului nu mai este o noutate. Că ruşii nu prea sunt înghiţiţi de către americani şi occidentali, care-i văd ca pe un bau-bau mondial, iar nu mai este ceva nou. Faptul că Rusia a reuşit să obţină dreptul de a organiza, la Soci, Jocurile Olimpice de iarnă, în 2014, a-nceput să deranjeze pe unii, aflaţi de partea cealaltă a fostei Cortine de Fier. Oare chiar trebuie să se permită Rusiei să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă, din moment ce această ţară este controlată de un regim autoritar care nu respectă drepturile omului? Este întrebarea retorică ce se aude tot mai des în Vestul Europei şi dincolo de Atlantic, mai ales după ce Putin, în rezolvarea problemei siriene, l-a trimis, fără menajamente, la culcare, pe Obama.
Desigur, lucrurile au fost zgândărite, mai ales după terminarea Campionatului de atletism, ţinut la Moscova, anul acesta, când guvernul Putin a adoptat o lege prin care stigmatizează homosexualii, interzicând orice tip de propagandă a orientării lor sexuale. Picătura care a făcut să se verse paharul a fost declaraţia marei atlete ruse, Yelena Isinbayeva, ce-a aprobat public legea, spunând că oamenii normali preferă relaţiile normale, bărbaţii cu femeile, femeile cu bărbaţii. Prin aceste cuvinte, fără să vrea, Yelena Isinbayeva, campioană la săritura cu prăjina, a devenit purtătoarea de cuvânt a politicii sociale a lui Vladimir Putin. Desigur, când şi-a dat seama de consecinţele declaraţiei, Yelena Isinbayeva a încercat să dreagă busuiocul cu o a doua afirmaţie publică, dar gafa n-a mai putut fi trecută cu vederea.
Cazul Soci nu este primul când politica internaţională se amestecă în organizarea Jocurilor Olimpice. Desigur, pentru guvernul Putin, Jocurile Olimpice de iarnă sunt un bun prilej de-a mai schimba în bine imaginea pe care o are, pe plan internaţional. Să nu uităm precedentul Pekin, din 200
