S-au împlinit 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a academicianului geolog Augustin Vancea, personalitate marcantă a ştiinţei şi tehnicii româneşti.

0Augustin Vancea s-a născut la data de 19 decembrie 1892, în localitatea Parhida, judeţul Bihor şi moare la data de 3 august 1973, laCluj Napoca. A fost membru corespondent al Academiei Române (21 martie 1963). Efectuează studii secundare la Beiuş, Năsăud şi Blaj şi universitare (Facultatea de Litere) la Budapesta, pe care nu a terminat-o însă. La 1 Decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, iar la începutul anului 1919 a fost numit secretar al Direcţiei Generale a Minelor din cadrul Consiliului Diligent al Transilvaniei. A urmat ulterior Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Cluj, unde, în 1928, şi-a luat doctoratul în geologie. După terminarea studiilor, a fost încadrat geolog la Direcţia Gazului Natural din Cluj Napoca (1924), calitate în care a făcut însemnate cercetări în diverse perimetre din zona centrală a Bazinului Transilvaniei, reuşind să cunoască în stratigrafia şi litologia etajelor tortonian, buglovian şi sarmaţian, iar prin urmărirea de straturi conducătoare în deschideri naturale, puţuri şi tranşee a determinat structura tectonică de amănunt a domurilor gazeifere.

Augustin Vancea şi-a dedicat întreaga sa carieră cercetărilor asupra depozitelor neozoice din Transilvania, în dorinţa de a elucida succesiunea etajelor stratigrafice din bazinul colinar al Târnavelor şi de a pune în valoare noi resurse gazeifere. A fost una din cele mai strălucite personalităţi din domeniul cercetărilor geologice care a activat în sectorul gazelor naturale. Locul său de muncă a fost la Mediaş, unde a avut la dispoziţie atât „materia primă” de cercetare, căt şi tehnologia care l-a sprijinit î