Cuvântul cianură are un impact puternic asupra populaţiei atunci când este vehiculat în legătură cu activitatea minieră, fiind perceput şi asociat cu o puternică otravă. Însă, industria minieră utilizează doar 13% din producţia mondială de cianură, restul fiind utilizată în alte domenii, dar care nu sunt afectate de imaginea negativă a acesteia. O altă cantitate importantă de cianură este eliberată în mediu de: gazele de eşapament, plante, arderea biomasei, industria chimică, fumat etc. Astfel, cianura este obţinută industrial sub diferite forme şi produsă de diferite activităţi şi culturi de plante.
Modul în care este cunoscută cianura dovedeşte o ignoranţă din partea opiniei publice, amplificată de mass-media şi dirijată împotriva activităţii miniere, care are o lungă istorie, chiar şi în utilizarea cianurilor şi cu foarte puţine dovezi că reprezintă un mare risc pentru sănătatea personalului care o manipulează şi mediul înconjurător.
Organismul uman poate intra în contact cu cianura prin respiraţie, consumul de apă sau alimente contaminate şi cutanat.
Consumul de alimente contaminate (plante, produse lactate, carne) reprezintă o sursă de cianură pentru organism. Însă sunt multe plante care conţin în mod natural cianură, cum ar fi: fasolea albă, maniocul, migdalele, etc.
Fumul de ţigară, gazele de eşapament, arderea biomasei, reprezintă sursele importante de cianură la care este expusă populaţia, care nu se află în contact cu cianura industrială utilizată în diferite domenii.
Cianura, odată intrată în organism, ajunge rapid în sânge. O parte este transformată în tiocianat (sulfocianură), care este mai puţin toxică şi se elimină prin urină, o altă parte se combină cu hidroxocobalamină pentru a forma vitamina B12 (cianocobalamină). O cantitate mică este convertită în dioxid de carbon, care este eliminat prin respiraţie. Cea
