Alegerile de duminică din Germania s-au soldat cu rezultate pe cât de clare la prima vedere, pe atât de incerte în privinţa viitoarei configuraţii a majorităţii şi, implicit a guvernului federal.
Creştin-democraţii doamnei Merkel (CDU/CSU) au obţinut una din cele mai răsunătoare victorii din istorie, dar au rămas fără partenerul de guvernare – liber-democraţii FDP – care, cu 4,8% din voturi au fost dureros de aproape de atingerea pragului electoral de 5%. Teoretic, stânga are majoritatea în Bundestag, dar îi lipseşte legitimitatea şi încrederea germanilor.
Cu 41,5% din voturi obţinute, CDU/CSU au 311 mandate de deputat în Bundestag, cu cinci mai puţine decât majoritatea absolută necesară formării guvernului. În schimb, cu 25,7% (192 mandate) pentru social-democraţi (SPD), 8,6% (64 mandate) pentru die Linke (stânga postcomunistă) şi 8,4% (63 mandate) pentru Verzi (63 mandate), stânga reunite ar avea, teoretic, o majoritate de 319 mandate, cu trei mai mult decât ar fi necesar pentru a forma o majoritate.
În aceste condiţii, SPD are trei opţiuni: Să participe la o mare coaliţie împreună cu CDU sub conducerea Angelei Merkel, să încerce să formeze un guvern de coaliţie Roşu-Roşu-Verde sau să formeze un guvern minoritar SPD-Verzi susţinut din parlament de die Linke. Liderul Verzilor, Jürgen Trittin, s-a declarat favorabil unei alianţe cu foştii comunişti est-germani, dar pentru SPD, asocierea cu aceştia ar fi un stigmat.
A doua problemă este că unei asemenea coaliţii îi lipseşte legitimitatea morală. Faţă de alegerile din 2009, SPD nu a crescut decât cu 2,7 procente obţinând al doilea cel mai slab rezultat din istoria lor. Celelalte partide de stânga au scăzut. Die Linke cu 3,3%, iar Verzii cu 2,3%. Pentru comparaţie, CDU a crescut cu 7,7%, iar Angela Merkel este de departe cel mai popular om politic german, care ar obţine voturi şi d