Din toată disputa extrem de încinsă din ultima vreme în legătură cu Roşia Montană, lipsesc (sau apar foarte puţin – şi sînt apoi rapid reduse la tăcere) vocile geologilor, singurii specialişti care au cu adevărat multe de spus în problema asta. Şi, ca de obicei, mi se pare că sîntem din nou afundaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte între „alb şi negru”, între „rai şi iad”. Tot ca de obicei, toată lupta se desfăşoară într-o mlaştină legislativă, atîta timp cît contractul RMGC cu Guvernul nu a fost dat publicităţii (cel puţin – nu la ora la care scriu acest articol).

Nu pot să nu îmi pun mai multe întrebări:

# Cînd au fost calculate redevenţele şi toate formele de plată către statul român au fost luate în calcul toate resursele – extrem de valoroase – din zonă? Sau se aruncă în faţă doar aurul şi argintul?

# De ce RMGC insistă atît pe exploatarea de suprafaţă? Exploatarea în galerii nu ar duce la distrugerea peisajului – şi ar fi o soluţie acceptabilă, probabil, pentru cei mai mulţi dintre cei implicaţi.

# Există mai multe posibilităţi de extragere a minereurilor. De ce neapărat doar cu cianură?

# Sînt autorii proiectului chiar atît de lacomi încît economiile făcute prin utilizarea metodelor de exploatare cele mai ieftine (dar cu cel mai mare risc de mediu) să îi împingă în blocajul actual? Sau există alte cauze?

Am, însă, întrebări şi faţă de unii (din fericire puţini) dintre protestatari care exprimă mesaje fundamentaliste:

# Chiar credeţi că blocarea mineritului (chiar şi făcut conform unor proceduri care respectă normele de protecţia mediului, nu prin jaf ecologic) poate fi benefică pentru dezvoltarea economică?

# Dacă vom bloca orice activitate de extracţie, sînteţi dispuşi să vă abandonaţi tot confortul actual (nu uitaţi, în componenţa telefoanelor mobile, tabletelor etc. intră componente realizate din m