Ianuarie 2012 a marcat începutul sfârsitului dominatiei PDL pe scena politică.

La început, miscarile din diferitele orase din România au atras destui cetateni nemultumiti si reprezentanti ai societati civile institutionalizate, afiliate sau nu politic. Pe valul nemultumirilor din acel moment s-au urcat strategii USL care au confiscat cu maiestrie miscarea. S-a ajuns astfel la caderea Guvernului Boc. Apoi, la caderea guvernului Ungureanu. Primul lucru pe care l-a facut USL, ajuns la putere, a fost sa orchestreze puciul din vara aceluiasi an. Instalarea pe termen lung la putere cu o majoritate covârsitoare a acestei aliante la alegerile legislative din decembrie a venit în chip firesc, pe fondul degringoladei ce a cuprins PDL.

La început, pe valul masiv de popularitate ce a permis obtinerea unui procent de peste 70% la alegeri, toate pareau bune si frumoase. Insa problemele tipic românesti nu au întârziat sa apara. Îndeplinirea promisiunilor electorale, mult prea gogonate, s-a dovedit imposibil de realizat într-o tara ce nu mai iese din crizele majore care se adâncesc de la o zi la alta, în ciuda bunelor intentii declarate de noii cârmuitori ai tarii. Nu degeaba se spune ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

Probleme grave pasate de guvernele anterioare catre USL, de genul Oltchim, CFR, Posta, etc. nu sunt rezolvate satisfacator nici de aceasta cârmuire. Dar cazurile cele mai daunatoare imaginii guvernarii sunt Rosia Montana si exploatarea gazelor de sist. Propagandisti electorali uselisti le-au exploatat eficient în campania electorala pentru obtinerea voturilor cetatenilor interesati de ecologie, nu putini la numar. Acum, pusi fata în fata cu realitatea, guvernantii si-au dat seama cât de usor este sa faci orice promisiuni numai pentru a ajunge la putere, dar ce greu sunt de îndeplinit atunci când ajungi acolo.

Între timp, multi au început