Motto: ,,Dacă le dăm de înțeles că suntem plini de ură, atunci, ei, cei răi, au învins”.
Rândurile ce urmează, reprezintă începutul unei trăiri personale pe care o consideram veșnică întru frumusețea și statornicia ei… Dar n-a fost să fie, căci lumea, în genere, nu este dispusă să se îndrepte, să elimine răul care o încolțește, care se răspândește precum celulele canceroase intr-un corp ce nu mai are putere, căruia i-a scăzut imunitatea, ce s-a șubrezit în urma încercărilor la care a fost supus de-a lungul timpului, această dimensiune după care se ordonează suucesiunea ireversibilă a fenomenelor la scară universală… Astfel, și cu totul altfel, vor fi rândurile din episodul următor. Unele izvorâte dintr-un suflet înșelat, un suflet care își strigă neputința, dar care nu este transformat în cel al unui zombi, care nu răspunde răului decât într-un mod ironic, un suflet care nu poate fi învins, atâta timp cât el este alcătuit doar din credință și iubire…
Dar, până atunci…
Am crezut dintotdeauna, că viaţa adevărată – de fapt şi singura pe care o avem în trecerea noastră fugară prin eternitatea universului, nu poate fi şi nu trebuie clădită pe nefericirea altora, pe înşelăciune şi minciună, pe dominaţia urâtului şi a răului, care din păcate, au reuşit în mare parte să elimine din viaţa noastră frumosul, binele, adevărul.
Un cuvânt dulce, o faptă bună, un gând curat, grija faţă de aproapele nostru, au fost, alături de credinţa în Dumnezeu, reperele morale ale existenţei mele. Şi vor fi şi de acum încolo, în ciuda clevetirilor, cârcotelilor şi răutăţilor de tot felul. De-a lungul anilor, m-au bucurat nu numai reuşitele mele, dar şi ale celor din jurul meu, m-au bucurat realizările tuturor celor care au dorit să facă ceva bun şi durabil pentru semenii lor, pentru comunitatea din care provin sau din care fac parte.
Am crezut şi cred
