Sute de milioane de euro se scurg din conturile statului în urma unor licitaţii măsluite, dar bani pentru medici nu se găsesc la buget. Un proaspăt absolvent de Medicină trece prin cei cinci ani de rezidenţiat cu un salariu mizer, de 200 – 300 de euro. După 20 de ani de carte, majoritatea trăiesc tot pe spinarea părinţilor.
Gărzi neplătite, 800 de lei salariu şi aproape 80% din viaţă petrecută pe holurile spitalului. Cam aşa se prezintă, pe scurt, viaţa unui medic rezident în România.
22 de ani de carte
Doctorul Vlad Foca este medic rezident, anul I, în cadrul secţiei de ortopedie a Spitalului Clinic de Urgenţe “Sf. Spiridon”. Provine dintr-o familie de oameni educaţi, tatăl este inginer agronom, iar mama educatoare, stabiliţi în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani. Pasiunea pentru medicină a început încă din băncile şcolii, când a studiat cu interes biologia. Cu sprijinul părinţilor a dat mai departe la medicină. A urmat vreme de şase ani cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie, iar acum îl mai aşteaptă alţi cinci de rezidenţiat. La un calcul rapid, 11 ani.
Munceşte ca un sclav
Acum statul îl răsplăteşte pentru cei şase de studii cu 800 de lei salariu, la care se adăugă un spor de 15%. “Ajungi cu bonuri de masă, cu totul, undeva la 1.000 de lei, în condiţiile în care trebuie să mănânci, să te îmbraci, să plăteşti utilităţile şi chiria”, spune doctorul Vlad Focă.
Mai mult, parte din gărzile efectuate de medicii rezidenţi sunt neplătite. O gardă înseamnă să fii în spital de la ora 7 dimineaţa, până a doua zi la 8. Dar cum în următoarea zi, cei mai mulţi din medici au consultaţii, programul se prelungeşte până la ora 14. “Sunt 31 de ore de gardă, din care plătite doar 14. Iar sâmbătă şi duminică gărzile nu sunt plătite deloc, dar trebuie să le faci”, explică rezidentul.
Fără concediu
De-a lungul
