Probabil i-a intrat în cap că însăşi Providenţa ni l-a chemat şi ni l-a pus moţ în deal, ca să modernizeze el, nu altcineva, ţara şi s-o reformeze, ce nu s-a mai văzut. De unde să-i fi venit o aşa revelaţie întâiului nostru cetăţean, că din şcolire sistematică şi din cultură nu prea s-ar vedea. La viaţa lui, o singură carte i-a căzut în mână, „Levantul” lui Cărtărescu, pe care n-am auzit s-o fi terminat de citit. Greu să faci reforma statului cu doar atât. Aş zice că haiducia reformatoare tocmai din lipsă de cultură politică şi instituţională i s-a năzărit. Voluntaristului scoborât de pe „Biruinţa” şi avântat în marea politică de la Bucureşti i-a fost suficientă doar „pohta ce-a pohtit” el. Şi poporul, „popor de mâna a doua”, condus... magistral, vezi bine, de un preşedinte de mâna întâi, n-a vrut, şi pace, să-l urmeze ca pe Moise în pustiu. N-a mai vrut, de la o vreme, să înghită şi să admită chemările şi indicaţiile preţioase. De-aici şi structurarea unor majorităţi potrivnice în parlament, pe care geambaşul cel mare şi tare s-a tot luptat, vreme de două mandate, să le dezbine, ca să le stăpânească, să le cumpere cu bucata, cu cârdul, pentru majoritatea sa îndoielnică şi efemeră. Întâmplător, oare, monstruoasa coaliţie „ticăloşită” a îndrăznit să-l suspende nu o dată, ci de două ori? Întâmplător, oare, cei peste 88 la sută, veniţi la Referendum, au pus ştampila pe „demitere”? Rezultatele Recensământului general al populaţiei au arătat că la acel referendum a fost cvorum şi că providenţialul trebuia să plece. Cu ce legitimitate mai stă el pe funcţie? Întrebare pe care şi-o pun cetăţenii de bună credinţă ai acestei ţări, cei care au simţul măsurii şi al ridicolului, nu şi dl Băsescu. Dumnealui are alt set de... valori cu care operează: manipularea, minciuna, cultivarea zăzaniei, inducerea sentimentului de frică şi insecuritate, poliţia politică mascată împotriva