Poate nu puţini sunt cei care ştiu că, pe data de 20 septembrie 1866, se năştea unul dintre cei mai mari poeţi ai ţării noastre, George Coşbuc. În Post Scriptum-ul unei epistole adresate părinţilor săi, George Coşbuc scria: “Mâne e ziua sf. Marie şi eu împlinesc tocmai mâne 25 de ani. Mâne e şi ziua mamei”. George Coşbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani. Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871. Începe să scrie versuri şi activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului încă din clasa a V-a (1880 – 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VlI-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883, devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană (1882 – 1883) primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri din Ruckert, Petofi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă. În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: “De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete”. Mişcarea literară de la Tribuna a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientaă, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român. Timpul petrecut